vineri, 12 aprilie 2019

Decernare diplome de excelenta

Decernarea DIPLOMELOR de EXCELENȚĂ domnilor arhitecți Gîrleanu Gheorghe și Oprișan Vasile pentru întreaga contribuție profesională la REGENERAREA URBANĂ a municipiului Timișoara.

Azi, 29.03.2019, la sediul Direcției de Cultură a jud Timiș din Timișoara, a avut loc decernarea DIPLOMELOR de EXCELENȚĂ domnilor arhitecți Gîrleanu Gheorghe și Oprișan Vasile pentru întreaga contribuție profesională la REGENERARE URBANĂ a municipiului Timișoara


Cu această ocazie am OMAGIAT (împreună cu un număr mare de colegi) și o întreagă generație de arhitecți a anilor 60/70 care a contribuit la RE-EUROPENIZAREA urbană a Timișoarei, formată și din Anastasiu (Selejan) Anca, Bălăceanu Constantin, Bulgăreanu Viorel, Cocheci Haralambie, Dancu Sabin Nicolae, Fackelmann Hans, Fackelmann Aurelia, Gavra Sorin, Grumeza Radu, Ionescu Natalia, Izvernariu Ion, Iojică Ștefan, Iojică Adelina, Mocănel (Voia) Georgeta, Sârbu Vasile Aurel, Selejan Tiberiu, Vodă Constantin, Voia Viorel, Voștinariu Ion, etc. îndrumați/conduși inițial de Rafiroiu Silvestru.
După război, după deportările în URSS, în Dombass/Ukraina, după deportările în Bărăgan, după revolta studenților de la UPT din 1956, după retragerea trupelor sovietice de ocupație, a venit vremea speranței anilor 60, cu un program de RE-EUROPENIZARE, de renaștere regională (cel puțin) în toate domeniile, în care Timișoara, capitala Banatului a jucat rolul decisiv. Acest program a fost de repunere în drepturi a culturii europene (bănățene), definită ca un mod de viață tipică pentru un individ pus în slujba unui grup, fiind un mod particular caracteristic de a produce, utilizînd valori precum ”Indeplinirea Obligaţilor, Responsabilitatea, Competenţa, Modestia, Cinstea, Reciprocitatea, Cumpătarea, Sinceritatea, Curajul, Empatia, Integritatea, Diversitatea, Autenticitatea” etc. Acest program a  presupus respectarea unor reguli și norme de comportament dominate de creativitate, gîndire critică, competenţă, încredere, cooperare etc, în care ARTA ASOCIERII în COMUNITĂȚI/GRUPURI CREATIVE, a determinat un CAPITAL SOCIAL remarcabil, definit printr-un un set de valori informale împărtăşite de membrii întregului grup, fapt care a permis colaborarea între ei.
În toate domeniile creative în Timișoara au apărut grupuri care au determinat înflorirea sperată în programul pomenit. Grupul de dezbateri interdisciplinare din bionică (E. Pamfil), grupul din arte plastice (Ș.Bertalan, C.Flondor, D.Tulcan), grupul din teatru de tineri actori (din jurul regizorul A. Manea), grupul din rock (Phoenix-N.Covaci) sau (Pro Musica-I.Stepan), grupul din jazz (P.Weiner), grupul din literatură (Ș.Foarță, L.Ciorcîrlie, C.Ungureanu), grupul din film (D.Sandu, B.Costinaș), grupul din IT (UPT și apoi DSAPCB), etc au format forța Timișoarei de RE-EUROPENIZARE.
Am pus la sfîrșit grupul din DSAPCB pentru că activitatea tinerilor arhitecți pomeniți anterior (școliți la București) lîngă cei mai performanți ingineri (în majoritate locali) din toate specialitățile aduși/readuși atunci în viața profesională (Götter-drumuri, Grüner, Anastasescu –structuri, Weisz-IT, Maximovici, Drug –instalatii, edilitare, Lazăr -plan, Balaban -machete, Grünfeld, Iritz- CTE, etc) a avut impactul social imediat, dar și poate cel mai percutant. Și aceasta pentru că împreună și-au unit creativitatea în slujba orașului/regiunii (și nu au pus orașul/regiunea în slujba personală sau a firmelor lor).
Fiecare din aceste grupuri au aderat la un set de valori proprii profesiunii lor, dar în același timp toți împreună au format un grup mai mare, unit în speranța de racordare la valorile europene, pomenite anterior. 
notă: prezint un extras dintr-o scrisoare din Craiova a familiei Voia (membrii activi ai acelei generați de arhitecți) care la citirea postărilor noastre anterioare mi -a scris: ”Fostele institute de proiectare au fost adevărate școli și curente, unde se nășteau soluții ca-ntr-un complet de diagnosticare (format din mai multe opinii). Noi formam o echipă, cu toți colegii noștri: structuristi, instalatori, edilitaristi, topometri, machetiști etc, care erau disponibili oricând și fără de care aproape nimic nu se poate face în meseria noastră. Iar CTE-ul…  era un examen greu de trecut, foarte laborios și cu o exigență ce părea uneori dusă la absurd. Totul era foarte serios, cu multe căutări și variante, adevărate „judecăți”. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu